evomag.ro

Contextul și debutul 

Deşi personajul în sine nu merită atât de multă atenţie, vă propunem să urmărim împreună traseul sinuos al Amaliei Iuraşcu atât timp cât a ocupat, legal sau nu postul de director de îngrijiri al institutului, traseu plin de evenimente care de care mai spumoase sau dimpotrivă, mai “mâloase”.

În anul 2015, după “decapitarea” managerului Burlea, care a plecat din spital în zornăit de cătuşe, golul lăsat de acesta a fost repede umplut de către medicul Oprişanu, care la acea dată ocupa deja postul de medic oftalmolog în Socola. Fostul consilier al ministrului Nicolae Bănicioiu, botoşenean “şcolit” în cel mai pur stil dâmboviţean, s-a orientat rapid pentru a se adapta cât mai repede la condiţiile existente deja în institut.

În acest context, aşa cum detaliam şi în articolele noastre precedente referitoare la Institutul de Psihiatrie Socola, cu ajutorul Ginei Grecianu, personaj sulfuros căruia doar părţile cornoase par să nu i se vadă şi care, de ceva timp învârtea pe degete treburile importante în Socola, apare în scenă Amalia Iuraşcu.

Obscura asistentă medicală, deşi mai bâzâise şi cu alte ocazii pentru promovarea în funcţie, nu avusese niciodată curajul să se prezinte la vreun concurs, din motive lesne de bănuit

În momentul în care noul manager şi Grecianu au considerat că în consiliul director există persoane care nu corespund noilor standarde manageriale, interimarul Oprişanu a demis consiliul şi a numit persoane noi. Dacă pentru postul de director medical pe dr. Turliuc Şerban îl recomanda vasta experienţă universitară şi profesională, în postul de director financiar-contabil Oprişanu a preferat să numească o mai veche cunoştinţă a sa, economista Aştefănoaie Alina, despre care am mai vorbit în articolele noastre anterioare.

inpuff.ro

Mai rămăsese funcţia de director de îngrijiri, pe care Grecianu a “infiltrat-o” imediat pe amica ei, Iuraşcu Amalia. Şi iată cum aceasta a ajuns în cercurile înalte ale institutului, unde într-un stil străin mediului universitar a încercat să se “agaţe” cât mai bine de vectorii de putere din jurul său.

Surse apropiate spun că unul dintre membri, medic de specialitate cunoscător la oameni, a rămas insensibil la ocheadele şi avansurile Amaliei Iuraşcu şi a fugit ca din tun din ceata ticăloşiilor.

Oprişanu a realizat că nu trebuie să adune în jurul său oameni cu “coloană vertebrală” ci indivizi cu “cât mai puţine oase”

Aşa s-a văzut nevoit să apeleze din nou de “fiara psihiatriei ieşene” profesoara Roxana Chiriţă, cea proaspăt demisă şi care la congrese reuşeşte să golească sălile prin spiciurile poticnite şi confuze şi să adoarmă puţinul auditoriu care e nevoit să o asculte din complezenţă. Sursele noastre spun că “fugarul” a rămas până în ziua de azi o himeră ce bântuie frumos imaginaţia Amaliei Iuraşcu şi un deziderat de neatins pentru prea-pasionala asistentă. Până la urmă scaiul a căzut în coada lui Oprişanu care, deşi e specializat în oftalmologie, a fost lovit de orbul găinilor şi s-a procopsit cu o dragoste cu năbădăi.

Pentru că la început totul părea perfect şi Iuraşcu părea să se plieze perfect pe gustul şi dorinţele managerului, aceasta a fost promovată de către Oprişanu

Şi nu ne referim doar la păcăleala de concurs organizat pentru ocuparea funcţiilor de către membrii consiliului director, concurs în care managerul şi jurista Grecianu au stabilit o tematică venită parcă de pe altă lume, în care “catindaţii” trebuiau să vorbească despre subiecte ce nu aveau nici o legătură cu activitatea institutului. Exemplificăm în acest sens legislaţia privind prelevarea de organe şi ţesuturi. Sursele noastre spun că fostului director de îngrijiri, asistentul Gabriel Obadă, care ar fi dorit să candideze pentru postul său, i s-a spus în faţă că nu este dorit, iar când acesta a înştiinţat Ministerul Sănătăţii cu privire la modul în care a fost stabilită tematica de concurs, răspunsul sec al forului superior l-a trimis la instanţă.

Cu drumul netezit de către Oprişanu, Iuraşcu şi-a văzut visul împlinit, cocoţându-se fără contracandidaţi în scaunul directorial

În încercarea de a fi cât mai discreţi, Oprişanu a dispus mutarea pavilionului administrativ din ochii tuturor în clădirea retrasă a vechii spălătorii, probabil şi pentru a confirma aversiunea faţă de apă şi săpun. Ba mai mult, pentru întărirea disciplinei şi crearea unei atmosfere tovărăşeşti, pavilionul administrativ a fost dotat cu camere de luat vederi, în loc ca acestea să fie montate în pavilioanele în care sunt internaţi pacienţii cu grad înalt de risc.

Din apropierea managerului, Iuraşcu a început să acţioneze, reuşind în primul rând să îl scoată din încurcătură pe fratele ei, Asachi Bogdan, atunci când acesta, şef de tură la blocul alimentar, a fost prins în postura de “lup paznic la oi” în timp ce fura împreună cu doi colegi din hrana bieţilor pacienţi.

În ce calitate oare managerul Oprişanu, ca reprezentant al institutului, s-a împăcat cu Asachi, retrăgând plângerea de la Secţia V Poliţie Iaşi, prin intermediul avocatului Lucian Sandovici, care avea să fie răsplătit cu un post de jurist în institut?!

Era vorba despre interesul său personal sau despre cel al pacienţilor?! Tot la începutul anului 2016, Oprişanu a mai avut o ocazie de a-i dovedi “subordonatei” sale sprijinul necondiţionat atunci când mama Amaliei Iuraşcu a fost nevoită să se interneze la I.O. Bucureşti. “Ginerică” Oprişanu a dispus ca maşina instituţiei să facă mai multe deplasări cu bolnava la Bucureşti, unde chiar el s-a deplasat şi implicat direct pentru a-şi dovedi influenţa la rezolvarea problemelor familiale ale “subordonatei” sale.

Văzând atâta “putere şi bunătate” la un loc, Amalia Iuraşcu nu a mai vrut să pară prea puţin interesată de relaţia sa cu protectorul său şi presa locală a vremii avea să trâmbiţeze în scurt timp despre relaţia extraprofesională a celor doi.

După ce s-a văzut “împărat” şi călare pe… situaţie, Iuraşcu şi-a dat arama pe faţă şi împreună cu Oprişanu au început să conlucreze pentru propăşirea comună

Mai cu mănuşi la început, şi-au organizat un grup de aplaudaci şi susţinători care să ţină în frâu mulţimea de subordonaţi şi în acest sens au organizat un aşa-zis concurs pentru asistentele şefe, persoane influente ce pot dirija şi ţine în frâu cadrele medii şi auxiliare, care în acest institut sunt de ordinul sutelor şi care ar fi putut pune cele mai mari probleme dacă ar fi devenit nemulţumite.

Cu ochii şi urechile asistentelor şefe şi a altor şefi mai mari sau mai mici despre ale căror numiri interesante am tot vorbit în articolele anterioare, cuplul managerial a reuşit să îşi identifice “inamicii” din interior, pe care i-au atacat şi în presa favorabilă şi supusă, numindu-i “grup infracţional” .

Astfel, după poftele celor doi, rând pe rând “au căzut capetele” şefei RUNOS, Adriana Tărăboanţă şi ale subordonatelor sale Doina Sava şi Maria Rotariu, din cauza cărora nu puteau să-şi facă ei mendrele în domeniul managementului de personal, revocând şi numind în funcţie după bunul plac, nu după lege, cel al şefei Blocului Alimentar, Cristina Constantin.

Constantin a refuzat să-l palmeze pe frăţiorul hoţ al directoarei de îngrijiri şi stătea spin în ochii celor doi şi pentru că la bucătăria spitalului se “coc” tot felul de învârteli cu achiziţiile de alimente, dar şi pentru că soţul ei era angajat la cabinetul unui parlamentar ce nu agrea năzdrăvăniile celor doi.

Un alt exemplu este și cel al asistentei coordonatoare Mirela Popeanu, rudă prin alianţă cu Iuraşcu, căreia, pentru că a făcut pasul înapoi şi a refuzat să fie parte la mârşăviile celor doi, i s-a pus în cârcă izbucnirea scandalului de presă ce a dus la devoalarea legăturii celor doi amorezi, motiv pentru care i s-a desfăcut contractul de muncă.

Execuțiile nu s-au oprit aici

Au avut de suferit şi asistententele coordonatoare Carmen Popa, care a fost demisă de Amalia Iuraşcu pentru simplul motiv că nu-i era pe plac, dar şi ultima şefă a nefericitei, Carp Raluca, cea care a avut ghinionul să fie numită coordonatoare în detrimentul viitoarei ei şefe. Pentru acest afront adus orgoliului ei personal Iuraşcu s-a răzbunat când s-a ajuns directoare de îngrijiri, demiţând-o pe Carp şi numind în locul ei o altă “admiratoare” şi pupătoare de clanţă, asistenta Popană Geanina.

Discreţionar, se spune că au fost cercetaţi disciplinar şi alţi angajaţi care au fost surprinşi comunicând în vreun fel cu “proscrisele” sau care au părut să nu acorde suficient respect parvenitei: infirmierul Liviu Ezariu şi o salariată din cadrul laboratorului de analize medicale.

Farmacista Carmen Tărăboanţă a fost tratată cu dispreţ şi i s-au adresat cuvinte jignitoare şi dezonorante de către managerul Oprişanu atunci când aceasta “a îndrăznit” să o atenţioneze binemeritat pe Iuraşcu că îşi depăşeşte atribuţiile profesionale.

Au avut de suferit şi cei ce au reacţionat pe mediul on-line

Asistentele Roxana Chiruţă şi Mitrică Lola au avut şi ele de dat explicaţii pentru reacţii în mediul virtual, iar Mirela Popeanu a fost chemată în comisia de disciplină sub acelaşi pretext.

Este inutil să repetăm că ulterior justiţia şi-a spus cuvântul şi toate aceste decizii discreţionare au fost anulate în instanţă pentru cei ce au crezut în puterea legii, dovedindu-se astfel că de fapt infractori erau tocmai cei ce arătau cu degetul.

Mai important este că toţi angajaţii institutului au înţeles că Oprişanu şi Iuraşcu sunt în stare să “radă” din calea lor pe oricine ar fi îndrăznit să nu li se supună orbeşte, mai ales că cei propulsaţi în funcţii de către cei doi, la toate nivelurile de conducere şi coordonare, au ales să-şi slujească cu credinţă şi sârguinţă stăpânii.

Cel mai elocvent exemplu ar putea fi asistenta şefă Alina Andronic, repetentă încă din primul an de facultate, dar nu pe motive medicale

La fel de stăpână pe cunoştinţele sale de specialitate, este nelipsită din comisiile de evaluare la angajare dar, pentru că în ceea ce o priveşte pe ea şi colectivul pe care îl conduce investigaţiile noastre sunt în plină desfăşurare, vom reveni ulterior cu un articol complet fundamentat.

Tot ca o dovadă de loialiate, aplaudacele Alina Andronic şi Florina Faur s-au grăbit în zadar să “înfiereze” inclusiv in instanţă, cu entuziasmul vremurilor apuse, “nechibzuinţa” unei colege de a nu pleca nicicum capul în faţa conducerii.

Revenind la subiectul de astăzi, ce alte realizări am mai putea bifa în dreptul mandatului Amaliei Iuraşcu?

Ferindu-ne să fim maliţioşi, nu pomenim nimic despre căsnicia pe care şi-a distrus-o singură, şi nici despre cea a managerului, despre care surse botoşănene spun că a cam fost pus pe liber după ce fosta lui soţie, medic de succes în judeţul învecinat, s-a săturat să mai fie doar rezervă la “meciurile” pe care Oprişanu le susţinea în deplasare. Această înfrângere dezastruoasă pare a fi confirmată de declaraţia de avere şi interese a lui Oprişanu.

Şi mai putem bifa ca mare realizare proprie şi pogorârea prea-cinstitei Amalia din Dacia Logan pe care o cumpărase în rate împreună cu fostul soţ, din două salarii şi ridicarea sa la … BMW-ul cumpărat dintr-un singur salariu (?!) cu care încă mai rupe asfalt, în mare viteză, din gropile de pe aleile Socolei.

Nu mai pomenim nimic nici despre “broscuţa” Volkswagen de culoare neagră, ce o reprezenta atât de bine, dar care nu putea s-o mai încapă şi despre care unii râdeau că ar fi un fel de broscuţă-matrioşca.

Prosperitatea Amaliei Iuraşcu ar trebui să sară şi în ochii celor ce sunt obligaţi să vadă şi din motive care nouă ne scapă deocamdată se întorc cu spatele şi nu vor să vadă că toată bunăstarea acestei individe a apărut într-o perioadă în care divorţul i-a subţiat averea şi capacitatea financiară, iar postul de director de îngrijiri din care a demisionat de ochii lumii a fost ocupat doar prin împuternicire de la manager, fără concurs deci fără salariu de funcţie.

Evident că în institut nimeni nu are curajul măcar să îndrăznească a face vreo legătură între aceste vehicule şi numeroasele concursuri pentru angajare ce s-au desfăşurat în ultimii trei ani în Socola

Dar unii angajaţi mai proaspeţi ştiu ei mai multe şi tac.

Merită să ne îndreptăm atenţia şi spre casa pe care, cel puţin managerul declară că ar fi cumpărat-o în comuna Bârnova. Oare nefericitul ştie ce ştie tot satul? Oare s-a întrebat vreodată cum de s-au hotărâ cei doi porumbei să-şi ridice casa tocmai în acea zonă? Oare a observat cât de bine seamănă noua lui casă, cel puţin la finisaje şi stil, cu o altă casă din apropiere?

Sursele noastre mai spun că în cuplul managerial ar fi oarece tensiuni pentru că o “muscă” bâzâie insistent ca imobilul să fie trecut pe numele ei. Ca măsură de precauţie, în cazul în care actualul proprietar “ar păţi ceva”. S-a întrebat oare vreodată Oprişanu care o fi motivul fixaţiei făcute de Amalia Iuraşcu pentru o anumită persoană, fixaţie evidentă şi prin felul în care răspunde la telefon, cu nefirească autosuficienţă, cu replica “Vă ascult!” ?

Oare nu tot pentru a fi cât mai aproape de acest respectabil şi atât de fascinant personaj, Amalia Iuraşcu a ales să îşi interneze sora suferindă cronic la Pavilionul 1 Femei, pavilion destinaţi bolnavilor acuţi unde şef de secţie este doctorul Turliuc? Deşi obişnuită, pentru ce oare ar mai risca Iuraşcu o dată în plus să încalce legea şi să forţeze mâna medicului care la insistenţele ei, pentru a salva aparenţele de legalitate, se vede nevoită să succeadă internare după internare, încă de la sfârşitul anului trecut?

Lăsând de o parte aspectul material, în care din nou institutul suferă o pierdere nejustificată prin blocarea unui pat destinat pacienţilor acuţi, adică în criză, cu un pacient a cărui supraveghere este chiar indicat a se face în mediul familial, putem să ne punem omeneşte în primul rând, următoarea întrebare: dacă de curând răposata rudă a Amaliei Iuraşcu a putut să o supraveghere până la o vârstă foarte înaintată pe sora suferindă, o persoană nevinovată şi inofensivă, oare de ce Iuraşcu a preferat să se lepede de sora sa şi nu de …. năravuri, pentru a îngriji un suflet de acelaşi sânge?

Se naşte în mod firesc întrebarea: “De unde atâta răutate?” Plecată dintr-o familie dezorganizată şi învăţată încă din tinereţe să se descurce cu orice preţ, măcinată de frustrări, invidie şi ură, dar şi de dorinţa de a parveni prin orice mijloace, Amalia Iuraşcu pare lipsită de capacitatea de a dovedi compasiunea şi căldura atât de necesare în meseria pe care greşit şi-a ales-o, fiind lipsită de setimente frumoase şi făcând deocamdată, se pare, un tandem grozav cu managerul Oprişanu care, nu cu multă vreme în urmă râdea ca un bezmetic pe seama bolnavilor de cancer, într-o emisiune televizată ce a adunat mii de accesări în mediul on-line.

Iuraşcu a preferat să lase impresia că face un pas înapoi

Având în vedere că în ultima vreme “domnia” Oprişanului este tot mai şifonată şi zguduită de scandalurile pe care le provoacă de dragul consoartei, de ochii lumii Iuraşcu a preferat să lase impresia că face un pas înapoi şi renunţă la postul de director de îngrijiri şi scaunul ei drag, cu motoraş şi nu s-a mai prezentat la recentul concurs pentru acest post.

Aşteaptă să vadă rezultatele delegaţiei în care, în disperare de cauză, însoţit de aceeaşi penală Gina Grecianu, Oprişanu a plecat personal la Bucureşti imediat după ce membrii corpului de control care au venit în Iaşi în luna ianuarie au găsit conducerea Socolei cu pantalonii în vine şi mizeria întinsă peste tot.

Gurile rele ale Socolei spun că în acest context Oprişanu s-a lăudat că se descurcă el aşa cum ştie cu “miticii”, încercând să “frângă inima” lui Constantin Dina, şeful corpului de control al ministerului şi fostul său coleg şi să îl convingă pe acesta să cosmetizeze raportul subordonaţilor săi. Rămâne însă de văzut dacă Dina se va dovedi la fel de “maleabil” ca şi colegii săi Iuliana Costin, fostă membră în consiliul de administraţie al institutului şi Mihai Constantinescu, şeful compartimentului de audit, care până acum i-au “ţinut spatele” lui Oprişanu, dar care cu inteligenţă s-au retras încet după ce şi-au făcut plinul.

apiland.ro

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ