evomag.ro

În această săptămână la rubrica noastră, „Interviul săptămânii”, am avut plăcerea de a discuta mai multe cu iubita actriță a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” Iași (TNI), Irina Răduțu Codreanu, despre activitatea sa profesională, dar și despre ce se întâmplă în viața acesteia dincolo de cortina teatrului.

Aceasta s-a născut la Iași, în anul 1972 pe data de 21 decembrie, chiar în apropierea celei mai așteptate perioade din an. A absolvit Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi în 1995, la clasa prof. Constantin Popa – Adi Cărăuleanu. Tot în acelaşi an devine actriţă a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași.

Una dintre cele mai apreciate intrepretări ale actriței este în piesa, „Iarna dragostei noastre”, în regia lui Emil Gaju, unde actrița o interpretează pe „Dina”. De asemenea, în piesă sunt distribuiți și alți actori cunoscuți de la Teatrului Național „Vasile Alecsandri”: Mihaela Arsenescu Werner, Doina Deleanu și Adi Cărăuleanu.

O poveste născută din dragostea unei mame (Mihaela Arsenescu Werner) pentru Tania, fiica ei trecută de prima tinerețe (Doina Deleanu) pe care simte că nu o poate părăsi înainte ca aceasta să își găsească un soț. Și ca în orice poveste, destinul aduce la ușa lor un bărbat (Igor – Adi Cărăuleanu) care descoperă treptat că nu caută de fapt să retrăiască prima tinerețe, că e mai obosit de viață decât crede la început și că iubirea înseamnă în realitate întâlnirea cu un suflet egal/complementar.

Un alt rol important de amintit al actriței ieșene este „Rodica Surdu”, din piesa „Tanti Chanel” de Nikolai Koleada, în regia lui Ion Sapdaru în anul 2014.

Piesa lui Koleada, „Tanti Chanel” (în original „Baba Chanel”) este un eseu al apusului existenţei omului pe pământ. Scrisă cu mult umor, dar şi cu pronunţate tuşeuri dramatice şi tragice, „Tanti Chanel” derivă clar din filonul realismului critic al marii literature ruse. Temele lui Dostoievski, Gogol, Cehov se împletesc firesc în opera acestui creator care caută să-şi povestească istoriile în mod sincer și cât mai natural. Koleada jonglează în piesele sale cu un curaj nebun pe marginea prăpastiei, alimentându-se din vertijul spaimei, al nesăbuinţei şi al hazardului. Trăirea maximă și intensă, marile prăbuşiri interioare, colapsul emoţional pe fondul unei poveşti banale.

De asemenea, amintim și alte piese importante unde Irina Răduțu Codreanu a fost distribuită de-a lungul vremii la Teatrului Național „Vasile Alecsandri” precum:

  • Marilyn Monroe – Hollywood Mirage, scenariul şi regia: Ion Sapdaru, 2013
  • Catherine – Memoria apei de Shelagh Stephenson, regia: Irina Popescu Boieru,
  • Doamna Page – Falstaff Show (cu scene din Henric al IV-lea, Henric al V-lea, Nevestele vesele din Windsor de William Shakespeare şi improvizaţii actoriceşti), regia: Ion Sapdaru, 2010 2018
  • Dorina – Viaţa mea sexuală de Cornel George Popa, regia: Cornel George Popa, 2005
  • Ikuko – Arborele tropicelor de Yukio Mishima, regia: Alexander Hausvater, 2006
  • Axiuşa – Pădurea de Aleksandr Nikolaevici Ostrovski, regia: Andrei Andreev, 2006
Ne-am întâlnit cu Irina Răduţu Codreanu pe scenă de nenumărate ori. Totuși, în afara orelor de „serviciu” cum se prezintă actrița ieșeană?

În afara orelor de „serviciu”, sunt un om la fel ca toți ceilalți. Sunt soție și mamă. O soție grijulie și o mamă cicălitoare. Sunt un om vesel și optimist, care nu suporta să lase lucrurile neterminate. Am crescut într-o familie frumoasă cu principii sănătoase și corecte. La rândul meu, am încercat să cultiv în copilul meu aceleași valori morale: respect, bun simț și modestie.

Când ați început să conștientizați inclinațiile dv. spre artistic?

Am fost un copil energic, gălăgios și extrem de curios. De când mă știu am cochetat cu scena. La toate serbările de la grădinița și mai apoi de la școală, eram în centrul atenției. Cântam, dansam și recitam poezii. Imitam artiști pe care îi vedeam la televizor. Peria de păr a mamei era pe post de microfon. Știam cântecele pe de rost ale Margaretei Pâslaru, ale Angelei Similea și ale Corinei Chiriac. În familie mi se spunea „artista”.

Cine v-a fost alături încă de la începutului carierei și cine v-a susținut cel mai mult?

Întotdeauna mi-au fost alături părinții. Au crezut în mine mereu și m-au încurajat. Mi-au fost sfătuitori de nădejde, dar și critici corecți atunci când a fost cazul. Și nu în ultimul rând, soțul și fiul meu. Ei sunt forța care mă face să merg înainte.

Femeile au adesea mai multe îndatoriri decât spun ele. Poate exista un echilibru între viața de familie, unde femeile sunt extrem de importante, și carieră?

Sigur că exista un echilibru între viața de familie și carieră. E musai! Acest echilibru ți-l construiești tu. Din propria experiența, eu zic că se poate. Cu eleganță și dibăcie, le poți împăca pe amândouă. Eu una, fără falsă modestie, pot spune că am reușit!

Există părți “întunecate” ale actoriei pe care oamenii nu le știu și ar trebui să le afle?

Părți „întunecate” e mult spus. E o meserie care se face cu credință, în care nu poți să minți; nici pe tine, dar nici pe cei din jur. E o meserie în care emoția te copleșește. O meserie grea, dar în același timp sublima.

Care este un lucru pe care tinerii actori nu-l înţeleg? Ce credeţi că le lipseşte pentru a deveni actori respectabili şi îndrăgiţi?

Mie îmi sunt dragi toți. Nu cred ca le lipsește ceva. Sincer ar trebui să le dăm mai multă credibilitate. Ei sunt puțin derutați deoarece termina o facultate și nu știu încotro să o ia. Eu cred că e de datoria noastră să îi încurajam și să îi sprijinim. Talentul nu ți-l poate lua nimeni. Un actor înzestrat cu talent se va face la un moment dat remarcat. Restul vine de la sine. Important este să-ți urmezi visul!

melimeloparis.ro

LĂSAȚI UN MESAJ