babyliss-romania.ro

În continuarea lunii dedicată femeii la ziarul „Bună Dimineața Iași” am pregătit un interviu cu actrița de la Teatrul Național Iași (TNI), Doina DELEANU. S-a născut pe 21 noiembrie 1954, la Timişoara. În perioada 1975-1980 este angajata Teatrului „George Bacovia” din Bacău, iar din 1980 este actriţa Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi. În prezent este doctorand la Universitatea de Arte „George Enescu” Iasi având ca temă a tezei de doctorat Personajul feminin de la Eros la Thanatos.

În 2004 a caștigat Medalia „Meritullocal cultural” în grad de Cavaler oferită de Preşedinţia României pentru întreaga activitate, iar în 2009 i-a fost acordată „Diplomă de onoare oferită de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării pentru merite deosebite în acţiuni de promovare a artei şi valorilor culturale”.

Ce înseamnă teatrul pentru dumneavoastră?

Mai mult decât o meserie: un mod de a exista. Este viața, visul, uneori chiar refugiul.

Când ați urcat prima data pe scenă și cum v-a marcat acel moment?

De când mă țin minte am spus poezii: musafirilor, la grădiniță, la școală. Nu-mi scăpa nicio activitate „artistică”: dansam, cântam în cor, jucam în piese de teatru. Dar cel mai mult m-au marcat serile de teatru radiofonic. În camera luminată numai de lămpile aparatului de radio, se producea vraja. Nu-mi doream altceva decât să fiu parte din viața care se năștea acolo, în cutia de lemn, dar și în imaginația mea.

Cum se prezintă pe scena vieții personajul Doina Deleanu?

cel.ro

Eu cred că este un om obișnuit. Poate chiar prea obișnuit. Face cumpărături, poate fi des văzută cu sacoșe, este chinuită de întrebarea „ce le mai fac de mâncare?” Este puțin obsedată de ordine (puțin cam mult ar spune copii mei!). Îi place să citească, să dezlege sudoku, să râdă, să asculte muzică, să danseze, să călătorească, să meargă pe jos, să se întâlnească cu prietenii, să cunoască oameni noi, interesanți, să-i asculte.

Ați avut vreo experiență neplăcută cu publicul sau pe scenă?

Recunosc că la început timiditatea își spunea cuvântul. Aș fi preferat să trec pe stradă nebăgată în seamă, să nu se șușotească în jurul meu. Cu timpul m-am obișnuit. Ba chiar am avut momente emoționante, când persoane necunoscute au ținut să-mi împărtășească din prea plinul lor sufletesc, din trăirile născute în sala de teatru și să simtă nevoia să mă îmbrățișeze.

Cât de mult contează energia publicului la un spectacol?

Tot ce se întâmplă acolo, pe scenă, este pentru public. Actorii și spectatorii formează un întreg, indivizibil. Altminteri nimic nu are sens. Miracolul scenic se produce grație energiilor care se nasc și care circulă în ambele sensuri. Ca actor, dăruiești și primești. Nu se poate altfel!

Care este rolul de care sunteți cel mai atașată?

Nu am un singur rol preferat. Sunt multe. Nu pot spune că le-am iubit pe toate la fel, dar de toate mi-a fost frică la început și pentru toate am avut aceleași frământări, aceleași insomnii, chinuri și îndoieli. Dar, într-adevăr, sunt unele pe care le-am regretat atunci când spectacolele au fost scoase de pe afiș.

Poate o femeie să fie fericită în toate aspectele vieții sau trebuie să aleagă între carieră și familie?

E foarte greu, dar se poate. Este și mai greu când faci parte din rasa perfecționiștilor și-ți dorești ca totul să fie la superlativ. Este adevărat că uneori realizezi cu groază că nu ai puterea de a schimba numărul de ore ale unei zile. Dar se găsesc soluții. Important este să nu intri în panică, să judeci cu calm și să nu uiți că ești numai un om, nu o mașină, să nu-ți iei pe umeri mai mult decât poți duce. Împarte și la alții. În viață există priorități.

Cum reușiți să găsiți un echilibru între viața personala și cea profesionala?

Destinul mi-a dat un partener care împarte cu mine și casa și profesia. Care știe, simte, aude și vede ca mine. Și eu ca el. Sigur că femeia are mai multe responsabilități în casă, dar dacă într-o zi se mănâncă la prânz brânză cu smântână, nimeni din familie nu se simte neglijat

Care este mesajul dumneavoastră adresat femeilor care vor sa exceleze in cariera?

Să încerce, să nu renunțe, să-și urmeze visul. Pentru că se poate. Poți fii și soție, și mamă și poți avea și cariera pe care ai dorit-o. Important este să alegi să ai lângă tine oameni iubitori, care să te înțeleagă și care să te respecte, care să nu te lase să tragi singură la căruță. Și mai este un lucru, pe care eu cred că este esențial în existența noastră și nu trebuie trecut cu vederea sau amânat: o femeie nu trebuie să uite că este Femeie. Să-și facă timp și pentru ea.

apiland.ro

LĂSAȚI UN MESAJ