Poveste teatrală luată de la capăt cu un numitor comun – tranziția de la Teatru FIX la Hala FIX

Evenimentul Cultura dincolo de instituție s-a desfășurat într-un loc cu o încărcătură istorică și aici vorbesc de cafeneaua din Iași, Meru care a e amenajată într-o casă din perioada anilor 1803-1816.
Cu mai multe denumiri Casa Conachi, Casa Rosetti, Casa cu Gang sau Casa cu Pasaj a fost magazin de piane. Mai mult decât atât, în acest spațiu deosebit a pășit și regele Carol, după Primul Război Mondial.

Din 2013, arhitecții și creatorii au transformat spațiul într-un hub cultural care include și această cochetă cafenea care face parte din zona contemporanului și a ineditului, destinată în special studențimii.

Publicitate

Într-o zi de toamnă, în acest loc s-a organizat o întâlnire utilă, destinată direct actorilor tineri independenți, completați de iubitorii de frumos și de boem, invitații fiind Mihai Pintelei, Stanca Jabenița, Alex Iurașcu și Maria Comârlău, o parte din echipa celor de la Teatru FIX, întâlnire moderată de criticul de teatru Călin Ciobotari.

În prima parte a discuției s-a vorbit despre situația Teatrului FIX care, conform spuselor lor pe site-ul oficial:

Teatru FIX s-a născut prin asocierea a 5 oameni pasionaţi de teatru, dintre care 3 artişti, a căror experienţă cumulată duce la peste 30 de ani de experienţă de lucru atât în teatrul de stat, cât mai ales în teatrul independent”, tranformându-se ușor, dar sigur în Hala FIX, pentru că, din motive financiare a fost necesară această mutare.

Pe urmă, în partea a doua a întâlnirii s-a generalizat discuția, urmată de o sesiune de întrebări – răspunsuri. A fost mai mult decât o seară Meru.

Călin Ciobotari: Am aflat de pierderea spațiului de pe Cuza Vodă. Nu cu uimire, ceva plutea în aer referitor la micii operatori culturali. Și iată, în această toamnă am aflat că cei de la Teatru FIX trebuie să se mute și spațiul în care și-au derulat activitatea atâția ani trebuie închis. Pe de altă parte, știu că se vor muta în altă parte a orașului și anume în Hala FIX.

La o lună după Hubrica, în halele fostei fabrici de mobilă s-a mutat Teatru FIX, care și-au adus teatrul independent din centru, într-un spațiu mai larg, cu tot cu cafenea, terasă și determinarea de-a face ceea ce-și doresc.

„Sunt vecinii noștri; stau și bocănesc aici în hală de un an și ceva și-au avut, de curand, și deschiderea”, extras dintr-un articol.

C.C.: Ce sentiment vă încearcă în aceste momente?

Mihai Pintilei: Eu sunt foarte relaxat, dar ne-am obișnuit foarte mult cu zona centrală unde era spațiul teatral independent pentru că am învățat să meșteresc și să fac tot ce e nevoie acolo.
Ca trăire, toată lumea e în perioada de negație, de negociere, sunt probleme mari de „despărțire” cu spațiul nostru.

C.C.: Cât de la zero ați luat-o cu amenajarea noului spațiu?

M.P.: Zero barat. Acum, noul spațiu este în Baza3, incinta unei foste fabrici. E un spațiu foarte mare, e o hală întreagă. În primă fază, am instalat curentul electric și pereții pentru a compartimenta spațiul.

Vor fi două spații pentru teatru, structură de cazare, săli pentru workshop-uri.

Ideea este să putem să construim un format complet de tot ce avem nevoie pentru a putea lucra și de aduce din alte orașe și din întreaga țară activitate și produse culturale în spațiul independent.
Problema care se ridică în general în zona teatrului independent sau în teatrul de stat, constă în faptul că atâta timp cât nu există un format, cât nu există o recunoaștere egală, cât teatrul independent are altă structură decât cea a ONG-ului, atâta timp cât nu există un statut al artistului care să clarifice relațiile economice tu ca artist freelancer cu o entitate, indiferent care ar fi, până când aceste lucruri nu o să fie existente și eliberate, situația va continua să fie în întuneric sau în beznă.

C.C.: Stanca, ce te face să urmezi nebuniile acestui cetățean?

Stanca Jabenita: (râde) Și eu mă întreb încă. Într-adevăr, Mihai e 10% din echipă e foarte puternic și foarte important, restul de 90% suntem ceilalți 4 oameni. Suntem în fazele alea de despărțire în care nu vrem să acceptăm că se închide spațiul din centru…

C.C.: Voi sunteți extrem de atașați de spațiul din centru…

Energia lui are o nebunie…, Stanca Jabenita

J.S.: Da, suntem foarte atașați pentru că s-a creat acolo o anumită atmosferă și energia lui are o nebunie și nu mai știu cum să reacționez.

M.P.: Am venit în Iași să facem un teatru independent, dar la noi a fost problema crunt de neașteptată de diferență de deschidere, diferențe culturale diferențe de educație. Cumva, acest lucru ne-a speriat și ne-a forțat să ne căutăm resurse pentru a putea comunica și pentru a putea să arătăm cine suntem.

Timp de un an jumătate am tot adus chestii de prin țară și pe urmă am încercat să facem producții. Noi fiind și singurii de pe spațiul independent, chiar nu îmi fac vreo grijă că nu adunăm în jur de 50- 60 de spectatori la un spectacol.
Dacă nu e cineva care să trântească cu toporul la porțile cetății … nu se rezolvă nimic și deja m-am pierdut în metaforă, Mihai Pentilei

Alex Iurașcu: Eu nu cred că e o formă a mediocrității, deja așa pare, dar atunci trebuie să cauți în tine. Eu la bază sunt actor și din 2013 am ales să fiu colaborator cu teatru independent, cu cei de la Teatru FIX, de aceea mă consider foarte norocos că am putut colabora și cu teatrul de stat și cu cel independent. Am știut să gestionez timpul și de aceea mă consider mult mai bogat, pentru că dacă colaboram doar cu unul dintre aceste forme, nu mă îmbogățeam așa mult. Am mers polivalent și asta mă bucură.

C.C.: Mă întrebam referitor la marii regizori, de ce nu ar vrea să regizeze în astfel de spații, pentru că semne de confirmare au existat de peste tot din țara

M.P.: Referitor la marii regizori, nu o să vină să regizeze aici pentru că probabil nu mai au vârsta sau energia necesară.
Da, se discută pentru că cumva, suntem singurii, de aici, din Iași care sunt într-un teatru independent și am devenit singurul pol din toată Moldova asta.
Mă întrebam, ce facem noi ca indedependenți cu festivalurile din țara asta, pentru că sunt foarte mulți artiști de genul ăsta care nu au nici o treabă.

C.C.: Voi ar trebui să generați public pentru că spectacolele voastre sunt foarte puternice.

M.P.: Da, dar în opinia mea, din nefericire, s-a creat o cultură de Mall și acolo e masa, e „publicul” universitar, aici, în Meru sau în alte spații de acest gen sunt puține persoane. Probabil, lucrurile se împart între acele persoane care din poziția existentă se folosesc de resursele avute pentru a-și dezvolta cariera profesională și persoanele care se manifestă natural.

C.C.: Totuși, pentru mine va rămâne un mister total unde își petrece timpul toată studențimea care coboară din Copou…

Așadar situația delicată a spațiului și a teatrului independent rămâne să aducă cicatrici, însă remarc că puterea, determinarea și evoluția activităților celor de la Teatru FIX coexistă cu viitoare proiecte culturale. Ideile de la Teatru FIX se mută în Hala FIX – schimbare deloc ușoară, pentru că din 2012 până acum, în spațiu din centru, unde a fost cunoscut ca Teatru FIX s-a format o „energie nebună”.

De acum înainte, în Hala FIX, vor fi mutații și intenții grafice, pline de culoare și de noi energii catalizatoare, cât despre siguranța economică…va veni și ea odată cu noile inițiative creative, cel puțin la nivel idealistic.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ